Cablul coaxial poate fi împărțit în două tipuri de bază prin utilizare: cablu coaxial în bandă de bază și cablu coaxial în bandă largă. În prezent, cablurile utilizate în mod obișnuit în banda de bază sunt ecranate cu o plasă de cupru cu impedanță caracteristică de 50 (cum ar fi rg-8, rg-58 etc.). Stratul de ecranare al cablului coaxial de bandă largă este de obicei realizat din aluminiu cu impedanța caracteristică de 75 (cum ar fi rg-59 etc.).
În funcție de diametrul cablului coaxial este împărțit în: cablu coaxial grosier și cablu coaxial fin. Cablul gros este potrivit pentru o rețea locală mare, are distanță standard lungă și fiabilitate ridicată. Rețeaua de cablu groasă trebuie să instaleze transceiver și cablu transceiver, instalarea este dificilă, astfel încât costul total este mare. În schimb, instalarea liniei fine este mai simplă, cu costuri reduse, dar ca urmare a procesului de instalare pentru tăierea cablurilor, ambele capete trebuie să fie prevăzute cu cap de conexiune la rețea de bază (BNC), iar apoi în conectorii T la ambele capete, astfel încât atunci când îmbinarea este mai predispusă la contactul slab al problemei ascunse, aceasta rulează în prezent una dintre cele mai frecvente defecțiuni ale Ethernet ceea ce sa întâmplat.
Pentru a menține caracteristicile electrice corecte ale cablului coaxial, ecranul cablului trebuie să fie împământat. În același timp, ar trebui să existe terminale la ambele capete pentru a slăbi reflexia semnalului.
Atât cablul gros cât și cablul subțire sunt topologii de magistrală, adică mai multe mașini conectate la un singur cablu. Această topologie este potrivită pentru mediile-intensive de mașină. Dar, atunci când apare o defecțiune, o serie de defecțiuni de contact va afecta întreaga rădăcină a tuturor mașinilor de pe linie, diagnosticarea defecțiunilor și repararea sunt foarte probleme, prin urmare, vor fi înlocuite treptat cu un cablu-pereche răsucite neecranat sau un cablu optic.